P r o l o g

AZEC este deja o certitudine. Nu ne gândeam vreodată că pot sta sub aceeaşi "umbrelă" nume atât de sonore, dar atât de diferite, biografii  personale şi profesionale atât de diverse, unele chiar antagonice sub raportul evoluţiei şi al orientărilor culturale, al simpatiilor politice ori  ideologice...

Este limpede pentru oricine că Hristos este Cel ce ne uneşte. Pasul nostru se vrea unul al maturităţii: în general - al celei profesionale, în  particular - al celei duhovniceşti.

AZEC, prin calitatea şi numărul membrilor înscrişi, poate deveni o voce publică importantă în viaţa cetăţii, în viaţa Bisericilor din România,  între gazetari şi editori. Greutatea şi seriozitatea Asociaţiei vine din cumularea/însumarea atât a canalelor media şi editoriale pe care le avem  în spate (şi care pot reprezenta un adevărat "fluviu" de comunicare, o arteră majoră a declanşării şi diseminării unui mesaj), cât mai ales din  competenţele profesionale ale fiecăruia dintre noi. AZEC este o şansă a normalizării unor raporturi profesionale şi chiar umane, pe care nu avem  dreptul de a o irosi.

Să-L aducem aşadar pe Hristos între noi, în numele profesiei noastre, în numele într-ajutorării de breaslă şi al respectului pe care trebuie să  ni-l purtăm reciproc - atât ca oameni, cât şi ca lucrători "în via Domnului". Avem şansa acum de a demonstra lumii "din afară" cum se pot pune  în practică valorile Evangheliei, între nişte oameni care, prin truda lor zilnică, Îl mărturisesc pe Dumnezeu cel Viu. Şi atunci, dacă toată ziua  asta facem (prin cuvânt), de ce să nu punem în practică între noi valorile la care facem permanent referire? Putem vorbi acum şi cu fapta şi ne  putem crea acea organizaţie a solidarităţii, a ajutorului reciproc, a sprijinului tacit - organizaţie pe care alţii au "inventat-o" cu multă vreme  în urmă, e drept, într-un alt sens. Or, noi, avându-L pe Hristos în inimă încă de la botez, de cine şi de ce avem a ne teme? Numai de noi înşine,  poate, - şi la asta trebuie să ne gândim foarte atent. Putem birui vremurile împreună. Ne aşteaptă nenumărate proiecte comune, sufleteşti, dar şi  materiale.

Evident, nu reface AZEC unitatea sufletească şi comportamentală pierdută a românilor, dar cel puţin poate face ca în această enclavă - a  ziariştilor şi editorilor - valorile fundamentale ale credinţei creştine să aibă preţ şi întruchipare.

Şi dacă nu (de la) noi, atunci (de la) cine?